Suflete neîmpăcate

Din reci mominte

leşit-au astă noapte,

Figuri de ceară

A căror şoapte,

A căror strigate sinistre

Ne acuzau în noapte.

Că noi suntem aceia ce demult,

Ne-am folosit de ei drept scut,

Dar astăzi vin ca să ne ceară,

Ca să plătim durerea lor amară

Ce au avut de îndurat

In iadul ce păcate şi-au spălat.

Şi vin la noi

Cu suflete curate,

Ce pată nu mai au

Dar au dorinţă,

De-o răzbunare cruntă

Pentru a lor fiinţă.

In urma răzbunării ce-o vor împlinii,

In iad pe ved se vor întoarce,

Şi or s-aştepte a noastre suflete

S-ajungă la căinţă,

Căci alţi-n scopuri proprii

Vor folosi drept scut a noast' fiinţă.