Lumea mea

Lumea mea ce mi-e de-ajuns

l-asemeni unei văi din munti

Ce-nconjurată e de stânci,

De stânci de nepătruns.

lar ele-asemeni unul zid

Ce-ncearcă să ascund-o mare,

Ascund pamântul meu de vis

Pe care nimeni altul nu îl are.

Şi nu e suflet între oameni,

Să ştie raiul pământesc,

în care dragoste, de semeni,

Dorintele ţi se-mplinesc.

Dar poarta tu o vei găsi,

Spre lumea mea, de o doreşti,

Când amândoi ne vom iubi.

Eu te iubesc. Tu mă iubeşti?