Suflete alungate

Din lunga noapte a eternităţii

A noastre suflete le-a alungat,

Dumnezeul binelui și al dreptăţi

Pentru greşeli de neiertat,

Greşeli pe care le-am făcut

Nesocotind a lui putere

În lumea-n care nu-i durere

Şi-n care timpul nu-i născut.

Și ne-a trimis în lumea asta

Ca să cunoaştem viata efemeră

Să regretăm a eternităţi pierdere

Şi să-nebunim cu-a timpului scurgere.

Am ajuns să dorim eternitatea

Dar murim fără a o recuceri

Și rămânem doar nişte corăbii

Ce s-au scufundat în marea,

Care le-a arătat fragilitatea.