Judecată

Albe pietre funerare

Se sparg în negrul nopţii,

Acoperind mominte care

Din veci păstrează morții.

Clopotele răsună,

Vestesc sosirea Fiului,

Şi morți și vii se-adună

La judecata Domnului.

Ei merg cu capete plecate

Căd nu e unul intre ei,

Să fii trăit fără păcate

în astă lume de mişei.

Şi fiecare îşi primeşte

Pedeapsa meritată

Că ori şi care recunoaşte

Viaţa-i desfrânată.