Dorinţă dincolo de moarte

Din reci cavouri şi mominte,

Ce-au fost uitate-n miez

de noapte a secolelor sfinte,

Păgâne spirite-au ieşit

Şi furibunde strigă-n noapte

Că ele-n veci s-au pocăit.

Şi ele vin să ceară lumii,

Sperând că vor găsi pe unii,

Dispuşi să le mai dea o şansă:

Să le primească-n lumea ce odinioară

Le-a condamnat și le-a trimis să moară. 

Dar ele n-au de un' să ştie

Că lumea le-a uitat de-o veşnicie,

Că nimănui azi nu-i mai pasă

De tu sau eu trăim, şi-atunci te lasă

Ca singur să înfrunți eternitatea

In timp ce ei îşi vor ascunde nulitatea.