Destine...

Trompetele cântă şi clopotei vestesc

În a lumii tevatură, noi destine pregătesc

Suflete in chip de humă pe pământ să le trimită

Astfel acel omuleț a ajuns a morții tintă.

De când ochii i-a deschis, insoțiți de-un glas de inger,

Un destin îi era scris şi era bătut în cruce

Doar sfârşitul l-era permis să îl ştie, moartea dulce,

Ce cu grijă urmăreşte până cade a sa cruce.

Acel suflet mic de înger din pământ

trebuie să crească, să ajungă să cunoască

Fie lumea cumpătată și-al credinţei legământ

Fie vata desfătări renunţând la al său nimb.

Neştiind ce să aleagă el își pierde viata-ntregă

Cântărind şi măsurând ce-i mai bine pe Pământ,

Care-i rostul lui-ntr-o lume care are doar un nume,

Ce durează doar o noapte intr-o clipă-eternitate.

Şi el moare făr' să ştie ce-a fost el în veşnicie,

Fiindcă n-a realizat că doar un destin uitat

Intr-o lume ce vrea să fie o-nchisoare-n veşnicie

Pentru cei ce au uitat ce înseamnă un păcat.